Raportat la aceste dovezi Începând cu anul 2001 încep investigaţii de natură penală cu privire la raporturile comerciale stabilite între societăţi comerciale la care Staicu Dinel avea calitate de asociat/administrator şi Banca Internaţională a Religiilor.

Investigaţiile au fost efectuate concomitent de către organe judiciare de pe raza judeţului Dolj şi din cadrul Inspectoratului General de Poliţie – pornind din două dosare penale: IGP- dosar nr. 101044/04.03.2002 şi IPJ Dolj– dosar. nr 36456/14.05.2001.
A se vedea prezentarea grafică a acestora.

Ca urmare, au fost formate dosare de urmărire penală distincte, deşi priveau aceleaşi pretinse fapte, dosare în lucru la structuri diferite din cadrul Ministerului Public- DIICOT/PNA/DNA.

În aceste condiţii şi soluţiile ce au fost emise în aceste dosare au constat în soluţii diametral opuse, cu interpretări diferite asupra aceloraşi acte materiale, cu privire la aceleaşi elemente de fapt şi raportat la aceleaşi norme legale sub care se găseau actele/faptele/tranzacţiile/pretinsele prejudicii pe care unele organe de urmărire le-au apreciat a fi strict de natură comercială/licită iar alte organe de urmărire le-au apeciat a fi de natură infracţională şi ca atare au stat la baza emiterii rechizitoriului şi ulterior la baza condamnării şi încarcerării celor două persoane puse sub acuzare.

APĂRĂRILE ACUZAŢILOR/CONDAMNAŢILOR

Prin rechizitoriul DNA din 9 noiembrie 2006 emis în dosar nr. 61/P/2002 a fost trimis în judecată Staicu Dinel pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art 26 Cp, rap la art 246 Cp, combinat cu art 248/1 Cp cu aplicare art 41 alin 2 Cp rap la art 258 Cp.
S-a apreciat de către procuror că împreună cu ceilalţi doi inculpaţi funcţionari bancari s-au înţeles să încalce normele bancare în scopul de a frauda Banca Internaţională a Religiilor.
S-a apreciat astfel că:
“în perioada iulie 1999-februarie 2000 B.I.R. S.A. prin nouă dintre sucursalele sale a cesionat creanţe în valoare de 106.533.611.000 lei unui grup de 11 firme din Municipiul Craiova şi a acordat credite pe termen scurt sub formă de linii de credit în valoare de 80.535.611.000 lei cu încălcarea prevederilor Legii 58/1998 şi a normelor interne de creditare cu privire la documentaţia de creditare, analiza bonităţii, constituirea de garanţii, beneficiarul direct al încălcării de către funcţionarii bancari a normelor de creditare fiind Dinel Staicu – în prezent Nuţu Staicu- asociat şi administrator al firmelor din grup.”

Se poate observa că un alt magistrat procuror din cadrul PICCJ – într-o altă anchetă ce privea aceeaşi stare de fapt –emite o rezoluţie ce confirmă o soluţie de neîncepere a urmăririi penale.

Examinând deciziile penale pronunţate de Curtea de Apel Craiova, nr. 1057/2010, 683/2009, 292/2010, 671/2009, vom observa că aceeaşi stare de fapt a fost examinată în proceduri judiciare distincte desfăşurate de către diferite structuri din cadrul Ministerului Public, organe de urmărire distincte ce au examinat aceeaşi stare de fapt, sub încadrări juridice similare şi au pronunţat soluţii de neîncepere a urmăririi penale cu privire la Staicu Dinel.

În esenţă, starea de fapt prezentată în rechizitoriul ce a investit instanţa cu judecarea cauzei şi, implicit, acuzaţia ce a stat la baza condamnării prin decizia penală 741/R/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, priveşte interpretările date tranzacţiei de compensare nr. 22/23/10.01.2001.
Asupra acestei tranzacţii s-a pronunţat instanţa de judecată prin sentinţa civilă 6684/2001 a Judecătorului Sindic din cadrul Tribunalului Bucureşti, hotărâre ce se află sub puterea autorităţii de lucru judecat.

Se observă că prin hotărârea de condamnare pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti respectiv sentinţa penală nr. 1240/2010, definitivă prin decizia penală nr. 741/R/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, nu a fost dată eficienţa cuvenită acestei hotărâri, deşi, potrivit art 44 alin 3 Cpp, hotărârea definitivă a instanţei civile avea autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale cu privire la caracterul licit sau ilicit al acelei tranzacţii.
Refuzând beneficiul aplicării art 44 alin 3 Cpp, instanţa de judecată a făcut posibilă eroarea judiciară ce a constat în pronunţarea unor hotărâri diferite cu privire la aceeaşi stare de fapt.
 Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 45/63/2010, prin decizia penală nr. 1057/27 sept 2010 a dat eficienţa cuvenită hotărârii pronunţată de judecătorul sindic şi a constatat că starea de fapt reţinută şi în rechizitoriul ce a stat la baza condamnării se circumscria unor activităţi comerciale licite:
“cu referire directă la întocmirea, semnarea şi aceptarea tranzacţiei de compensare nr. 22 din 10 ian 2000- procurorul de caz a stabilit că Staicu Dinel nu a semnat şi nu a participat la întocmirea documentului respectiv, de la dosar nerezultând vreo dovadă care să contureze concluzia că acesta ar fi întreprins acţiuni care să-I determine direct ori indirect pe semnatarii sau reprezentanţii societăţiilor indicate să recurgă la respectiva tranzacţie.” (fila 26 paragraf 7)
(...) – “la controlul judiciar circumscris de procedura reglementată în art 278 prim alin 8 Cpp, situaţia de fapt reţinută de procuror în rezoluţia nr 83/P/2008 din 13 nov 2009 de netrimitere în judecată pentru infracţiunile ce au făcut obiectul plângerilor şi sesizărilor este confirmată de materialul probatoriu aflat la dosar, iar temeiurile de drept prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, acelea prev de art 228 alin 6 rap la art 10 lit C cpp (în ce îl priveşte pe Staicu Dinel)... sunt legal şi just invocate. “(F 27)

Se afirmă că judecătorii ce au fost investiţi cu judecarea acestui caz în prima instantă, apel, recurs şi cu prilejul executării hotărârii – respectiv în procedura emiterii mandatului european de arestare – au greşit sub următoarele aspecte:

• Au apreciat că sunt legal sesizaţi prin rechizitoriu fără a observa că erau investiţi cu judecata doar sub aspectul infracţiunii prevăzută de art 246 cod penal – infracţiune pentru care ERA NECESARĂ EXISTENŢA PLÂNGERII PENALE PREALABILE DIN PARTEA PĂRŢII VĂTĂMATE (plângerea ce trebuia să fi fost formulată prin organele competente/nu de lichidatorul ce nu era investit la data pretinselor fapte/plângerea să fi fost depusă în termenul legal – potrivit art 283 cod proc pen/era obligatorie determinarea unui prejudiciu – ori, nici măcar la această dată PREJUDICIUL NU EXISTA/GARANŢIILE CREANŢELOR NEFIIND VALORFICATE).
• Nu s-a observat că trimiterea la art 248/1 cod penal privea doar incidenţa cazului de agravare legat de valoarea pretinsului prejudiciu – şi nu avea în considerare calitatea de FUNCŢIONAR – dealtfel, nefiind reţinută nici chiar în rechizitoriu).
• A fost pronunţată soluţia de condamnare deşi era obligatorie observareacazului de încetare a procesului penal în condiţiile art 11 pct 2 lit b rap la art 10 lit f cod proc penal- rap la art 246 cod penal.

 

 

 

• Hotărârea a fost supusă căilor de atac APEL ŞI RECURS deşi, fiind o cauză prevăzută de legiuitor sub condiţia existenţei plângerii prealabile, era supusă doar căii de atac a RECURSULUI .
• Cauza a fost soluţionată ca ultimă instanţă de Curtea de apel, ca instanţă de recurs- iar recursul avea ca obiectiv o hotărâre pronunţată în apel – hotărâre ce, potrivit legii, era emisă de o instanţă INAPTĂ FORMAL A EMITE HOTĂRÂRI ÎN CAUZĂ – nefiind prevăzută de lege calea de atac a apelului .
• A fost emis un mandat de executare a pedepsei închisorii în baza unei hotărâri afectată de nulitate absolută .
• În faza de executare a hotărârii a fost emis pe seama lui Nuţu Dinel un mandat european de arestare deşi infracţiunea pentru care se pronunţase hotărârea de condamnare nu era din cele menţionate în Decizia – cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Europei şi anexele la acest act normativ.

 

• Au fost efectuate aceste nereguli cu ştiinţă, în scopul de a-i supune pe cei doi condamnaţi la umilire publică, sau în scopul împiedicării activităţilor comerciale-dată fiind împrejurarea că Nuţu- Staicu Dinel încă din 2006 era implicat în activităţi comerciale ce vizau desfăşurarea unor proiecte - despre care se face vorbire în rechizitoriu - proiecte pentru care la începutetul anului 2012 a primit aprobarea pentrufonduri europene în valoare de peste 20 milioane euro.

 

 

CÂT PRIVEȘTE JUDECATA PE FONDUL ACUZAȚIEI – aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor – prevăzută de art 246 cod penal – autorat în ceea ce îl privește pe fostul preşedinte B.I.R. – Gheorghe Popescu – și a complicității la acestă infracțiune – pusă pe seama lui Nuțu – fost Staicu – Dinel:

 

FOTO - DISPOZITIV HOTĂRÂREA DE CONDAMNARE DEFINITIVĂ – PEDEAPSA DE 7 ANI ÎNCHISOARE – ATÂT PENTRU POPESCU ION cât și pentru NUȚU (STAICU) DINEL

 

I.

• Subiectul activ nemijlocit este calificat – funcționar.
• Conform fișei de identificare de la Registrul Comerțului.(FOTO 15)

Înscrisul emis la data de 1.03.2001 de către CCIR – MB – prin care se încunoștiințaseră organele judiciare de către organismul de specialitate despre împrejurarea că Popescu Ion deținea funcția de președinte și nu pe aceea de director iar natura juridică a societății BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR S. A.excludea apartenența acesteia la o societate cu capital de stat.

• ÎNSCRISUL numit “ÎNTÂMPINARE” descoperit ulterior condamnării în dosarul de lichidare– înscris ce poartă numele și semnătura “ec. ION POPESCU“fiind emis de către B.I.R. SUCURSALA CRAIOVA.

 

Acest înscris a fost emis și folosit în cauza de faliment sub cenzura lichidatorului și a judecătorului sindic, și această împrejurare confirmă EXISTENȚA UNEI ALTE PERSOANE cu același nume “Ion Popescu “.
Acest domn Popescu Ion reprezenta B.I.R. Craiova- ca atare, avea deschiderea și facilitățile de a emite înscrisuri în legătură cu starea de fapt ce a stat la baza condamnării.

• Dl Staicu nu putea răspunde pentru complicitate la abuz în serviciu – art 26 rap la art 246 cod penal - în lipsa răspunderii “funcționarului“ce atrăgea răspunderea penală în condițiile normei de incriminare. În doctrină se apreciază că se poate discuta cel mult de “neglijență în serviciu “.

 

< pagina anterioara      pagina urmatoare >